ISTORIA CLUJULUI (VIII). Dezbateri interbelice: Cluj sau Napoca?

Istoria Clujului

Denumirea corectă a municipiului nostru a ridicat în perioada interbelică vii dispute. Vom încerca o lămurire în privinţa această bazându-ne pe un articol publicat în numărul festiv al ziarului „Patria”, apărut în luna decembrie a anului 1936, publicat de către marele promotor al eugeniei si biopoliticii, medicul cu valențe publiciste Teodor V. Păcăţeanu.

„Clujul de astăzi, cu o viaţă de peste şase sute de ani nu are nimic în comun cu Napoca de odinioară. Napoca era un post de observaţie şi de strajă, o fortăreaţă romană bine întărită undeva pe deal, poate pe coasta Feleacului, dar locuită numai de legionari romani, fără populaţie civilă, pe când Clujul, cetate şi el, cu ziduri puternice a avut din capul locului şi populaţie civilă, cu comercianţi şi industriaşi, cu viaţă publică însemnată. Clujul, ridicat la sfârşitul secolului al XIII-lea, a fost un oraş săsesc, şi numai în perioada Reformei a început să capete o înfăţişare cât de cât ungurească, nu prin vreo maghiarizare forţată a saşilor, ci prin mutarea multor aristocraţi bogaţi maghiari de la sate, unde îşi aveau moşiile, la oraş, la Cluj, pentru a forma aici un centru, nu numai bisericesc, pentru religia cea nouă a lui Calvin, ci şi politic şi cultural maghiar, pentru Ardealul întreg.”,  scrie Păcățeanu în 1936 cotidianul clujean Patria, cel mai puternic din perioada interbelică. Comuniștii au închis ziarul care a apărut între 1919-1940 si 1945-47.

centru

Înainte de a lua fiinţă oraşul Cluj, a existat aici o mănăstire, o abaţie, ridicată şi organizată de un călugăr cu numele Claudiu, care a ajuns abate al mănăstirii şi de la care şi-a primit şi mănăstirea denumirea, căci i se spunea: Kolosmonostor, adică mănăstirea lui Claudiu, iar Monostor egal cu mănăstire.

Mănăstirea era mare, încăpătoare şi aici la abaţia lui Claudiu se întruneau foarte des nobilii ardeleni, nu numai cei maghiari, ci şi cei români, pentru ca împreună să se sfinţească şi să ia hotărâri în chestiuni de interes obştesc. Putem vorbi de o asociaţie politică care se nume: Universitas Regnicolarul Hungarorum et Valachorum in portibus Transilvanicio, din care făceau parte toţi nobilii din Ardeal.

Când s-a format această universitate ungaro-română nu se prea ştie. Documente scrise despre înfiinţarea ei nu prea sunt.

„Eu cred însă, că nu greşesc când afirm, că începuturile ei au să fie căutate în zilele, în cari Ungurii au avut prima întâlnire cu Românii, pe pământul Ardealului, adică în zilele lui Tuhutum al Ungurilor, acceptat şi de Români ca domnitor al Ardealului, în locul fostului lor domnitor Gelu, mort în războiul purtat cu Maghiarii. Atunci pe câmpia unde Românii dând mâna dreaptă cu Maghiarii au făcut jurământ solemn, şi unii şi alţii  că leagă frăţie eternă, pentru toate timpurile, fie bune fie rele, şi împreună vor stăpâni şi vor conduce Ardealul, cu egale drepturi şi egale datorinţe faţă de patria comună, acolo deci pe câmpia aceea s-a legat deci o învoială, un legământ, între Unguri şi Români şi pentru eternizarea acestui moment salvator şi înălţător, câmpia pe care se aflară atunci când şi-au jurat credinţă şi frăţietate unui altuia a primit numirea de Eskullo, ceea ce înseamnă: locul jurării, şi aşa se numeşte şi astăzi”, scria Păcățeanu.

Clujul este cuvântul derivat din latinescul Claudius, sau din Clodius. Din acest Clodiu şi-or fi format romanii pe Clod, apoi pe Clud, şi în urmă pe Cluc, adică pe Cluş sau Cluj. Cuvântul poate să fie derivat însă şi din ungurescul Kolos, din care s-a format Cloş, şi apoi Cluj. În dicţionarul său maghiar-român, Gheorghe Bariţiu susţine că ungurescul Kolos înseamnă Claudiu şi Clusiu, adică Cluj sau Kolosvar este tot Cluşiu, deci Cluj.

DSCF0974

Comuna  Mănășturului

Comuna Mănăşturul Clujului a devenit cu timpul independentă, cu primărie proprie, notar propriu, consiliu comunal ales de obştea satului, până în anul 1894, când a fost încorporat oraşului Cluj, fără respectarea formalităţilor legale, printr-un simplu ordin ministerial.

Când au ridicat apoi saşii şi aici un oraş cetate ca la Mediaş, Sighişoara sau Sibiu, pe terenul cedat lor din partea mănăstirii lui Claudiu, cu învoire mai înaltă, această nouă plăsmuire a mâinilor săseşti a primit denumirea de Klausenburg, în limba germană, Kolosvar în limba maghiară şi Claudiopolis în limba latină. În fiecare din aceste trei limbi denumirea înseamnă Cetatea lui Claudiu.

„Concluzia e deci următoarea: Clujul are dreptul la viaţă şi numele nu-i poate fi înlocuit cu Napoca, care e demult moartă, fără a ne fi rămas de la ea prea multe semne de aducere aminte. Dacă va fi să i se schimbe cândva denumirea (a și fost schimbat, dictatorul comunist al României Nicolae Ceaușescu a dat un decret prin care a adăugat titulatura de Napoca, reieșind deci Cluj-Napoca n.r.), alt nume nu i se poate da decât cel latinesc, primit la naştere: adică, Claudipol sau Claudiopolis aşa cum numeau Clujul puţinii noştri scriitori din trecut, în articolele şi corespondenţele lor. Numirea Napoca, nu a fost folosită de nici unul dintre ei.”, mai susține medicul Păcățeanu.

Mulți alți colegi, istorici, publiciști au mai abordat această problematică dar articolul lui Păcățeanu e unul din cele mai clare și interesante din presa interbelică.

4 thoughts on “ISTORIA CLUJULUI (VIII). Dezbateri interbelice: Cluj sau Napoca?

  1. Ca citezi o parere a unui doctor cu pretentii de istoric, e una. Dar sa insiri niste date disparate, nu te legitimeaza sa emiti pareri ca Napoca a fost, undeva pe Feleac, dar nu pe locul actualului oras Cluj-Napoca. Si mai grava e afirmatia ca romanii nu aveau legaturi cu locuitorii invecinati!
    Ce istorie inventati? ca sa aveti cititori si reclama!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *