Ionel Haiduc: Nu au fost 8 ani uşori la Academie. Mă retrag la Cluj, unde voi lucra la o nouă carte

Esenţial

Fostul preşedinte al Academiei Române, clujeanul Ionel Haiduc a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX că cei opt ani petrecuţi la conducerea forului cultural şi ştiinţific „nu au fost uşori”, ci au fost „ani cu eforturi”, precizând că se va retrage la „adresa din Cluj”, unde va lucra la o nouă carte despre chimie.

După două mandate în care conducerea Academiei Române i-a aparţinut lui Ionel Haiduc, Ionel Valentin Vlad, inginer electronist şi doctor inginer, a fost ales, marţi, preşedinte al forului cultural şi ştiinţific, în Adunarea Generală la care au participat membrii titulari, corespondenţi şi cei de onoare din ţară.

În acest context, Ionel Haiduc a declarat pentru MEDIAFAX că cei opt ani la conducerea Academiei Române „au fost opt ani nu uşori (…) şi din cauza crizei economice care a limitat resursele care puteau fi puse la dispoziţia Academiei, important era că s-au asigurat salariile, dar banii pentru investiţii au fost mai limitaţi. Au fost opt ani de eforturi, în care am avut colaborarea unor colegi de valoare şi am făcut tot ce am putut şi, în măsura în care am reuşit, şi tot ce trebuia, nu chiar tot am reuşit, dar sper că au fost opt ani de care putem fi mulţumiţi”, a declarat Ionel Haiduc.

haiduc

Întrebat ce proiecte ar trebui continuate după schimbarea preşedinţiei, Ionel Haiduc a spus că sunt importante cele privind „cercetarea românească, continuarea prezenţei ştiinţei româneşti în lume şi acest lucru trebuie scos în evidenţă în continuare, la realizarea unor proiecte cu susţinere europeană, la realizarea unor proiecte de cercetare în avangarda cercetării şi, din punct de vedere economic, valorificarea resurselor de care dispune Academia în urma unor retrocedări, ca sursă suplimentară de venituri, ca în felul acesta să mai poată fi asigurată finanţarea unor activităţi peste posibilităţile oferite de buget”.

Pe de altă parte, Ionel Haiduc a afirmat că se va retrage la Cluj, dar a precizat că, „în mod clar, nu se va plictisi”. „Am multe lucruri de făcut. O carte de scris şi foarte multe cărţi de citit, care îşi aşteaptă rândul în bibliotecă”, a spus acesta.

În ceea ce priveşte cartea la care lucrează, Haiduc a menţionat că ar dori să o intituleze „Chimie comparată”, „un fel de integrare a chimiei organice cu chimia anorganică”. „În care să arat că ceea ce numim noi chimie organică nu este decât un caz particular al chimiei în general, al chimiei elementelor. Asta pentru cei care au interes în chimie. Chimia nu este ştiinţa cea mai atrăgătoare, dar eu sper să arăt că ştiinţa chimiei este totuşi simplă”, a declarat acesta pentru MEDIAFAX.

Haiduc, un intelectual de clasă

Ionel Haiduc, doctor în chimie şi profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai” (UBB) din Cluj-Napoca, este membru titular al Academiei Române din 1991. S-a născut pe 9 mai 1937, la Cluj-Napoca. Ionel Haiduc şi-a luat licenţa în chimie în 1959, la Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, şi doctoratul, în 1964, la Institutul de Tehnologie Chimică Fină „M.V. Lomonosov” de la Moscova. A urmat studii postdoctorale la Iowa State University (1966-1968) şi la University of Georgia (1971-1972), în SUA, iar, din 1959, a avansat în ierarhia universitară la Facultatea de Chimie a UBB, până în 1973, când a ocupat funcţia de profesor pe care o are şi în prezent. A fost prorector al UBB, între 1976 şi 1984, şi rector din 1990 până în 1993. A mai avut funcţiile de preşedinte al Filialei Cluj a Academiei române (1995 – 2006), vicepreşedinte al Academiei (1998 – 2000), vicepreşedinte al Institutului Cultural Român (2004 – 2005), iar, în 2006, a preluat preşedinţia Academiei Române.

Este Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice „Gheorghe Assachi” Iaşi, al Universităţii Politehnice din Bucureşti şi al Universităţii Politehnice din Timişoara şi membru în academii din Marea Britanie, Germania, Ungaria, Republica Moldova şi Muntenegru. A fost decorat, printre altele, cu Ordinul „Steaua Romaniei” în grad de Mare Cruce (2006), Crucea Casei Regale a României (2008), Ordinul de Onoare al Republicii Moldova (2006) şi Medalia Puşkin, acordată de preşedintele Federaţiei Ruse (2007). Acestora li se adaugă o serie de distincţii în domeniu, precum premiul „G. Spacu” al Academiei Române (1974), premiul Societăţii de Chimie din România pentru întreaga activitate (2004), diploma de onoare „Pro Scientia”, acordată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2004), şi Diploma pentru excelenţă în cercetare, Universitatea Babeş-Bolyai (2004, 2005).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *