familion cu surprize
Familion
17 aprilie 2017

Femeia cu opt copii nelegitimi

By In Clio, Special

În rândurile următoare, un material publicat în paginile ziarului „Biruinţa”, apărut la Cluj în vara anului 1926, este surprinsă imaginea Clujului în anii de după Unire, un oraş care deşi trecut prin numeroase încercări, se ambiţionează să îşi păstreze echilibrul şi să se dezvolte. Pentru a nu pierde nimic din farmecul perioadei clujene a anilor `30, am preferat să prezentăm materialul integral, aşa cum este el publicat în paginile ziarului, intervenţiile noastre fiind minime, lăsând astfel cititorilor plăcerea şi bucuria de a savura un text interbelic fascinant.

 

            „Ieri pe la orele 6 p.m., a încercat să se sinucidă, aruncându-se în valurile Someşului, în dreptul Academiei de agricultură, o femeie. Nişte ţărani care treceau prin partea locului auzindu-i ţipetele de disperare, s-au aruncat după ea în apă şi au reuşit să o salveze.

            Au scos-o la mal vânătă la faţă şi umflată ca o tobă. După ce au ţinut-o timp de vre-o douăzeci de minute atârnată cu capul în jos, până ce s-a stors binişor de apă, femeia şi-a deschis ochii, a început să respire din nou regulat şi a mulţumit generoşilor salvatori, cari şi-au periclitat viaţa pentru ea.

 Cine este femeia

  • <<Cine eşti dumneata, draga noastră, şi unde să te ducem de aici? – întrebă un ţăran milos.
  • Ei fraţilor, povestea mea e lungă şi foarte tristă, eu sunt femeea tuturor şi a nimănui…Mă numesc Ana Takacs şi am 35 de ani. M-am născut lângă Dej, dintr-o familie foarte bogată, iar acum trăiesc ca muncitoare într-o fabrică şi sunt foarte săracă şi am de răbdat foarte mult şi am de săturat opt guri flămânde, cari toate cer pâine. Am opt copii, dragii mei, şi fiecare e neputincios de lucru, toţi aşteaptă să le dau eu hrană, căci cel mai mare e abia de 14 anişori. Ce poate el agonisi? Ia, mai vinde chibrituri şi gazete în dreapta şi în stânga pe străzi, dar din câştigul lui, lasă-l în plata lui Dumnezeu, nici pentru sine nu-şi poate cumpăra cele trebuincioase.
  • D-apoi bărbatul ţi-a murit?
  • Nu dragii mei, – răspunse femeea, – eu n-am avut însă bărbat legal. Toţi copiii mei sunt fructele unor iubiri nepermise. Toţi bărbaţii pe care i-am iubit, şi-au bătut joc de sentimentele mele sfinte şi m-au părăsit, când au simţit că se apropie copilul. Aşa ajung fetele cari n-ascultă de părinţi>>.

 Aventurile

            Ţăranii se aşezară jos pe pajiştea malului sub o salcie supărată, îşi aprinseseră lulele puturoase apoi ascultară continuarea tragicei poveşti a femeii. Şi femeea continuă:

            <<Într-o zi, când eram de 18 ani, veni la noi un domn necunoscut. Era foarte frumos. M-a privit lung în ochi şi eu am înnebunit după el. El avea ceva daraveri de rezolvat cu părinţii mei.

            Când a plecat, mi-a spus că mă aşteaptă la capătul satului să merg cu el.

            Am mers. Şi am plecat amândoi în lume, adică mai bine spus la Cluj. Aici am născut primul copil. Dar domnul acesta şi-a păpat toată averea la joc de cărţi şi într-o noapte s-a sinucis.

            Acesta a fost primul meu pas greşit. De aici a început decăderea pentru mine. Părinţii mei au răspuns unei scrisori a mele că n-am ce căuta la ei şi că în familia lor s-a încetat a se mai vorbi despre mine.

            Am fost astfel amanta a şase bărbaţi până la începutul anului trecut [1927 s.n.]. Un frânar de la CFR, doi cizmari, un ucenic dintr-o prăvălie de coloniale, un factor poştal şi un turc veritabil, care fierbea cafele turceşti într-un restaurant din Cluj.

            Cu fiecare am trăit un oarecare timp şi de la fiecare am amintire câte un copil. Cel mai frumos şi mai voinic este însă întâiul: prima mea dragoste adevărată>>.

 Cea din urmă iubire

            Se priveau în ochi şi oftau des, minunându-se de cele ce auzeau şi oftând din când în când:

  • <<Măi, măi, cât de răi sunt oamenii. Parcă bătălia asta [primul război mondial s.n.] a deochiat pe toată lumea, bag sama…>>.

Femeea continuă:

  • <<Cea din urmă dragoste am avut-o cu un marinar. M-a dus cu el la Galaţi şi de acolo trimiteam bani unei femei bătrâne, care se îngrijea de copiii mei. Dar ce folos. Când a simţit marinarul că cel de-al optulea copil e pe cale să vină pe lume, s-a speriat, mi-a făcut scene, m-a bătut rău de tot şi m-a alungat. Cât am muncit, cât am cerşit, cât m-am necăjit, până ce am ajuns să mă întorc din nou la Cluj. Aici am născut, de vreo şase luni cel de-al optulea copil. O, Doamne oameni buni, ce să le mai ştiu eu da şi în astă seară de mâncare, nu mai pot răzbi cu ei, îmi mor de foame sărăcuţii>>.

Ţăranii miloşi scoaseră pungile şi toţi laolaltă îi oferiră 100 lei, ca prim ajutor, apoi unul îi dete sumanul lui să-l ia pe umeri, ca să nu se răcească, şi-i spuse să plece acasă.

Femeea primi sumanul şi banii apoi întovărăşită de ţărani veni spre oraş. La o cotitură de stradă însă femeea fără să zică nici măcar bun rămas, se făcu nevăzută.

  • <<Lăsaţi-o comedie. Dacă s-a dus, dusă să fi, ce ne batem noi capul cu ea toată ziua>> – zise unul şi plecară cu toţii înspre casă, fără să se gândească la vreun lucru rău.

 O pungaşă ingenioasă

            Astăzi dimineaţă s-au prezentat ţăranii la noi la redacţie spunându-ne cele întâmplate şi ni s-au plâns că această femee le-a furat toţi banii venind şi povestind pe drum.

            L-a unul i-a furat 4000 lei, la al doilea 725, la al treilea 1500 şi la al patrulea 80.

            Ne roagă apoi ca să-i punem în ziar ca să ştie lumea ce s-a întâmplat cu ei şi pentru viitor să-şi păzească mai bine chimirul decât să asculte palavrele hoaţelor. Noi le satisfacem dorinţa”. [„Biruinţa”, Anul I, nr.99, Cluj-Napoca, 18 august 1926].

 Felix Ostrovschi,

istoric, colaboratorul Clujulcultural.ro

 

           

 

Leave a Comment

tetarom
Mobila Klasse1