Actorii au salvat „Procesul”

Special Teatru

Teatrul Național din Cluj-Napoca pare să își fi făcut obiceiul să pună în scene piese care atrag prin nume, prin notorietatea scrierilor și a autorilor, fără să aibă, în final, calitatea regizorală de care are nevoie publicul clujean, care este din ce în ce mai avid de cultură.

”Procesul” de Kafka a avut premiera în urmă cu o săptămână și câteva zile și s-a jucat cu sala plină. La fel s-a jucat și reprezentația din 4 mai și șansele sunt mari să fie aceeași situația și la spectacolul următor.

”Procesul” a fost regizat de Mihaela Panaite și s-a anunțat a fi o dezamăgire, actorii mărturisind că nu au empatizat cu rolurile pe care le-au avut.

Însă actorii au fost cei care au salvat spectacolul de la un eșec, interpretându-și curajos rolurile, reușind să creeze o armonie a replicilor, a scenelor, a relațiilor dintre personaje, armonie care însă era de foarte multe ori deranjată de notele regizorale.

De cele mai multe ori, scenele în care actorii reușeau să inducă o stare publicului (aici poate fi vorba de orice stare, iar publicul iubitor de teatru tânjește după acele stări pe care spectacolele le creează), erau întrerupte de sunete stridente și metalice, rupându-se astfel orice vrajă.

Personajele colective s-au plimbat aproape tot spectacolul în spatele scenei, făcând mișcări identice, repetitive, pentru a creea (ajungând până la limita absurdului) ideea de ”libertate iluzorie”. Idee care a fost conturată de decorul spectacolului, care a fost compus dintr-un grilaj, o instalație asemănătoare cu un gard metalic, în jurul căreia avea loc jocul actorilor.

Sunetele stridente au fost acompaniate și de multe urlete fără sens a actorilor, iar personajul principal, interpretat de Ionuț Caras nu a părut să prezinte niciun fel de evoluție. Or, aici nu a fost de vină jocul actorului, ci modalitatea în care a fost conceput personajul. În loc să încerce o evadare din sistemul pe care nu îl înțelegea, a creat o obsesie și ocazional și-o trăgea cu câte o femeie, fără însă a-și lua gândul de la ”Procesul” care l-a dat peste cap. Femeile au fost obiectificate într-o manieră exagerată, toate trei, firi diferite, din medii sociale aparent diferite, păreau să fie doar jucării sexuale ale bărbaților, rol pe care și-l asumau fără nicio reținere. Ultima femeie pe care a avut-o Josef K. a ajuns să fie potretizată ca un animal, o persoană care s-a întors la originile primitive.

Au fost însă mai multe momente comice, presărate prin spectacol care au reușit să scoată publicul din monotonie și din starea incomodă creată de sunetele metalizate.

În final, personajul principal ajunge să se ”scalde” în mațe de porc și ceea ce doresc să pară ”fecale”, final care nu impresionează și care nu aduce nimic pozitiv spectacolului per ansamblu.

Cu toate că distribuția a fost excepțională, personajele fiind interpretate de Cristian Grosu, Matei Rotaru, Adrian Cucu, Anca Hanu, Elena Ivanca și alte nume cu care publicul clujean s-a obișnuit și pe care a ajuns să le respecte, rolurile nu au reușit să le pună în evidență cu adevărat talentul.

 

1 thought on “Actorii au salvat „Procesul”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *