În vârstă de 84 de ani, Lucian Pintilie fusese internat zilele trecute, în stare gravă, la Spitalul Elias din București

Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, în Tarutina, Basarabia de Sud – pe atunci, parte a României, azi, în Ucraina. A absolvit Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București (azi, UNATC – Universitatea Naționala de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale”) și încă de la începutul carierei a devenit incomod pentru regimul comunist.

 A montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București – “Copiii soarelui” (1961), “Proștii sub clar de lună” (1962), “Cezar și Cleopatra” (1963), “Biedermann și incendiatorii” (1964), “Inima mea e pe înălțimi (1964)”, D’ale carnavalului (1966), Livada cu vișini (1967), Revizorul (1974) – spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație, precum și două filme de lung metraj: “Duminica la ora 6” și “Reconstituirea”.

În cel de-al doilea film al său, “Reconstituirea”, cu Vladimir Găitan și George Mihăiță în rolurile principale, e reconstituit un incident banal, o bătaie între doi tineri, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un scandal imens în momentul lansării, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea difuzării lui.

Lucian Pintilie a primit interdicția de a mai lucra în România, i s-a dat un pașaport și a fost lăsat să plece din țară. Regizorul a părăsit România  în 1975 și a continuat să lucreze în străinătate. A pus în scenă piese pentru teatre din Paris, Washington sau Minneapolis (SUA), dar și spectacole de operă pe diverse scene de profil ale lumii.

După 1990, Lucian Pintilie s-a întors în România și și-a reluat activitatea pe plaiurile natale. Printre filmele făcute după Revoluție se numără “O vară de neuitat”, “Prea târziu”, “Terminus Paradis” și “După-amiaza unui torționar”.

În 1990 a fost numit director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români (cum a fost “Marfa și banii”, semnat de Cristi Puiu). Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo pentru întreaga activitate, acordat în 2007.

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.