Elena Ivanca, actriţă la Teatrul Naţional: teatru se face mână în mână cu Dumnezeu

Interviu

 

Elena Ivanca,  actriţă la Teatrul Naţional, profesor la Liceul de Coregrafie, la Facultatea de Film şi Televiziune şi Academia de Muzica „Gheorghe Dima” ne-a dezvăluit cîteva lucruri personale din viaţa ei dar şi unele crezuri după care aceasta se ghidează în viaţă.

 

Clujulcultural.ro: De unde aţi venit la Cluj?

Elena Ivanca: M-am nascut intr-o mica localitate de langa Botosani, intr-o livada de visini,  unde primaverile sunt minunate intr-un  loc ce  nu seamana cu nici un altul  din lume prin sfintenia lui.

Care este cea mai frumoasa amintire care va leaga de acel loc ?

Toata viata mea este legata de copilarie, dar cea mai frumoasa amintire sunt primaverile din livada noastra de visini, dealul din spatele casei unde crestea o mare de toporasi , duminicile cand ne asezam cu totii la masa. Era oin atmosfera speciala, multa comuniune.

Dupa cat timp au aparut copii in viata dumneavoastrasi,cum v-au schimbat viata si conceptia despre aceasta?

M-am casatorit la 29 de ani iar primul copil, Vlad, l-am avut la 33. Pe Tudor l-am nascut la 41 de ani. Cum iti schimba copii viata, e o intrebare care ar trebui traita. Nu iti schimba viata ci ii da sens si adevar. Cunosti o iubire fara seaman in lume. E unul din marele daruri pe care-l face Dumnezeu femeii”.

Elena Ivanca (2)

Va considerati o femeie credincioasa?

Multumesc pentru fiecare zi, cu credinta! Urc pe scena, cu credinta. Incerc sa le deschid ochii si inima spre viata  elevilor si studentilor mei cu credinta, orice spun o fac cu credinta. Daca asta inseamna a fi o femeie credincioasa, atunci da, sunt!

Aveti  o replica ce va  aminteste de studentie a unui coleg sau profesor?

„Da! Profesorii mei Cristina Pardanschi si Cornel Raileanu, ne-au spus mereu ca aceasta profesie se face ,,mana in mana cu Dumnezeu. Asta n-am uitat niciodată!

Avand in vedere ca sunteti  profesor cum vi se par tinerii?

Eu iubesc tinerii! Sunt ca vulturii.  Zboara liberi si viseaza neintrerupt, fac galagie, vor sa schimbe lumea, se cred invincibili. Si asa este firesc. Asta trebuie sa faca acum! Vine apoi viata, cu lectiile ei si mai stinge focurile”

Cat de tare considerati ca s-au schimbat tineri in comparatie cu generatia dumneavoastra?  Se  merge spre bine?

Eu n-as fi prea aspra cu aceasta generatie, mult prea blamata as zice. Lucrurile aparent s-au schimbat dar in esenta noi ramanem la fel. Nimic din ceea ce face aceasta generatie n-am facut si noi, poate ca sub o alta forma dar am fost la fel de rebeli, de incapatanati, de curiosi, de cautatori si neimblanziti. N-am stat toata ziua cu telefonul in mana pentru ca pe  atunci nici nu ne puteam imagina cum ar fi sa existe asa ceva! Stiu eu ce-am fi facut!? Ceea ce este esential la aceasta generatie este sa nu se degradeze emotional. Observ insa,d e la an la an, cu atatea generatii care mi-au trecut prin mana, ca nu mai sunt la fel de empatici”.

Ce mesaj doriti sa trimiteti tinerilor?Un sfat pe viitor un indemn?

„e-as spune, sa fie vulturi dar sa nu uite sa ramana si oameni. (Ca dubla cetatenie). Sa nu astepte rasplata  imediata pentru ceea ce fac. Sa nu le fure puterea, mintile si inima, asa cum vedem cel mai adesea, sa fie neincetat  curiosi si copii.

interviu realizat de Ruxandra Iulia-Mureşan,

student an 1 jurnalism, UBB

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *